Identitate şi cunoaştere în proza clasică a copilăriei
Abstract
Ca formă a artei, literatura a fost şi va continua să fie o "radiografie'' a vieţii surprinse pe toate coordonatele sale.
Spectacolul uman. aflat el insusi intr-o permanentă metamorfozare şi primenire, duce implicit la metamorfozarea şi primenirea continuă a peisajului literar însuşi. Neputind să facă abstracţie de mutaţiile survenite in sensul experienţei umane, literatura le va reflecta larg, stabilind astfel posibile şi credibile punţi între viata şi textul literar sub raportul condiţiilor socio-istorice şi morale, a problematicii eternului omenesc, în general. Pentru a-şi găsi ecoul scontat în sufletul oamenilor, literatura trebuie să vorbească, deci, despre oameni, întrucît omul, ca fiinţă socială, a simtit întotdeauna nevoia de eroi şi de trăiri omeneşti exemplare, în care să se recunoască atît in reuşitele cit şi in neizbînzile sale. Ea este făcută, aşadar, "pentru a ne îmbogăţi sufleteşte, pentru a ne da o conştiinţă mai înaltă despre noi înşine şi despre locul nostru în lume."