UN VOLUM GÂNDIT ÎN TIMPURI VERBALE

Abstract

Când vreau să scriu vreo recenzie sau să-mi exprim impresiile despre o carte nu mă apuc să scriu imediat după ce am terminat-o de citit. O las. Mă gândesc, o mai răsfoiesc. Cartea Eugeniei Manea-Cernei Frumosul ca liant al Timpului1 o am de astă primăvară. Am citit-o și am lăsat-o. Nu știam cum să încep pentru că prima impresie lăsată de lectură era ceva foarte frumos, pozitiv și totodată ceva foarte fragil…, nu fragilitate materială, ci una imaterială, cosmică parcă… Mă străduiam să găsesc explicație la această contrapunere… Am citit-o încă o dată, am mai răsfoit-o o dat