Spațiul românesc în opera lui Jorge Luis Borges

Maria Pilchin

Abstract

În acest articol am parcurs câteva cazuri de deschidere borgesiană
spre lumea estică. Am avut în vedere mai ales cazul spațiului românesc.
Descoperirea spațiului moldovenesc (chiar dacă la nivelul unui lexem
topografic) ne-a făcut să avem acea „tresărire” pe care o are cercetătorul
atunci când se „regăsește” într-o carte celebră. Geografia estică a textului
e relativ incertă la Borges, se explică prin faptul că e o topografiere a unui
spațiu necunoscut, nevizitat. Altceva însă surprinde, anume acele intuiri
atât de apropiate de realitatea acestui spațiu. Astfel, cunoașterea altor culturi
demonstrează relativitatea realității, așa cum valorile, componentele culturale
și modelele existențiale ale celuilalt sunt diferite. Această relativizare a
propriului spațiu cultural nu demontează însă o identitate, ci consolidează
procesul de identificare. Astfel, interpretarea unei lumi străine într-un text
literar este un exercițiu necesar și util de alteritate.
Cuvinte-cheie: spațiu cultural, distanță, apropiere, alteritate literară, literatură
comparată.