Dimensiunea psihologică a unei duble metafore

Abstract

Recenzia examinează romanul „Legată cu funia de pământ” de Lorina Bălteanu din perspectiva interiorității copilului și a dublei metafore din titlu. „Funia” exprimă legătura cu locul natal și experiența constrângerii într-un mediu patriarhal și opresiv. Sunt analizate sentimentul neapartenenței, dorința de evadare și cunoaștere, satul de pe Nistru, memoria deportărilor, foametei, războiului și presiunii administrative. Autoarea recenziei evidențiază limbajul senzorial, regionalismele și arhaismele, relația dintre realismul magic și realismul social, precum și dimensiunea psihologică a narațiunii. Romanul este interpretat ca o mărturie despre sensibilitate, demnitate, durere, memorie și aspirația spre libertate.