SPIRITUL ŞTIINŢIFIC ÎN BIBLIOTECONOMIE

Abstract

            Foiletând-lecturând somptuosul manual „Accesul persoanelor dezavantajate la potenţialul bibliotecilor” creat de Lidia Kulikovski şi scos recent în Editura „Epigraf", făceam în gând o retrospectivă a strădaniilor de mulţi ani şi de multe decenii ale biblioteconomiei întru _a-şi impune şi afirma statutul său ştiinţific. în contextul acestei teleologii, i-aş da dezlegare autoarei să declare, arghezian şi chiar testamentar, că în calea afirmării ce se-aşteaptă, cartea ei este o treaptă. Cum oximoronul a devenit una din emblemele postmo-dernismului, nu mai ţine de paradox faptul că devenirea întru ştiinţă se poate face acum nu doar dinspre teorie, ci mai ales prin sinteza a ceea ce Aristotel definea, referindu-se la ştiinţă, ca potenţialitate şi act. În viziunea lui Lyotard şi a lui Rorty, ştiinţa contemporană, postmodernă nu mai poate fi abordată ca un corp de cunoştinţe definitive: ea este un câmp unde se lucrează necontenit. Ştiinţa a devenit un ansamblu de cunoştinţe şi cercetări, iar practica, aşa cum prevedea sta-giritul, se transformă într-o ştiinţă secundă. Evoluţia Lidiei Kulikovski este similară cu acest algoritm: după susţinerea disertaţiei ştiinţifice, a urmat o perioadă de adevărată ştiinţă practică şi „paideică", iar manualul edificat de dânsa este rezultatul acestei simbioze. Constrâns de spaţiul limitat al gazetei noastre, las pentru cititori plăcerea de a luacunoştinţă de bogatul cuprins al cărţii şi mă opresc la câteva lucruri de „dincolo de obiect", vorba filosofului.