TESTUL DE SINCERITATE AL BIBLIOTECARILOR NOŞTRI

Аннотация

          Munca bibliotecarilor, nu mai puţin decît cea a cadrelor didactice sau a lucrătorilor din muzee, este expusă periodic, destul de des, am zice, la tot felul de examene, controale, evaluări. Tocmai de aceea m-a încercat un soi de jenă cînd am decis să propun şi eu angajaţilor BM „B.P. Hasdeu” un test-provocare: să scrie cîte un material ad-hoc, pentru acest număr al revistei BiblioPolis, număr consacrat, aproape integral, aniversării a 135-a de la întemeierea instituţiei noastre. Puteam să lansez iniţiativa în cadrul vreunei adunări a colectivului BM, la vreo întrunire a directorilor de filiale, sau, în ultimă instanţă, să recurg la ajutorul administraţiei, solicitînd emiterea vreunei „directive” prin care să se dispună ca fiecare director de filială, plus un angajat-doi, să prezinte, într-un termen anume, la redacţie, scriitura preconizată. Cum însă doream să am nişte texte cît mai puţin cazone, „oficiale”, „documentare” şi cît mai mult personalizate, am preferat să vorbesc cu fiece bibliotecă în parte, explicînd persoanelor abordate că revista doreşte să publice, în acest număr ceva mai deosebit, nu dări de seamă, fragmente din rapoartele anuale, nici răspunsuri la o anchetă sociologică, ci doar confesiuni, simple gînduri aniversare, dar expuse într-un registru larg, de la sobru la sentimental. Că ar fi minunat ca în aceste scrieri cu subiectul Biblioteca Municipală în viaţa mea accentul să fie pus pe trăirea individuală, pe spovedania sinceră, care ar scoate în evidenţă ataşamentul pentru locul de muncă şi recunoştinţa pentru alegerea acestuia, fără a exclude însă şi eventuale probleme, frămîntări, necazuri, chit că acestea din urmă nu cadrează întru totul cu tonalitatea festivă, aniversară. Nu le-am spus denumirea exactă a speciei publicistice sau literare în care să-şi expună gîndurile, din simplul motiv că nici nu aş putea-o defini pe cea mai indicată în asemenea situaţie. Nici acum, cînd stau cu „recolta” în faţă: peste 20 de lucrări ale bibliotecarilor noştri – nu aş putea spune cu precizie cărei specii i s-a dat preferinţă: eseului? tabletei? schiţei? povestirii? jurnalului intim ori poate chiar amintirilor de sorginte crengiano-eliadescă? Unde mai pui că printre aceste scrieri şi-au găsit locul şi nişte poezii!