ELENA BĂLUȚEL – ÎNTRE POEZIE ȘI CONFESIUNE
Аннотация
Elena Băluțel nu este la prima carte de versuri, iată de ce, și acest volum intitulat sugestiv – Poemele destinului, întrunește experiența de viață, sensibilitatea autoarei, și poate, mai ales, acel simț al dreptății pe care-l posedă într-un grad deosebit. Nu în zadar poeta afirmă (Tot așteptând, am obosit): „Se duc cocorii rând pe rând, / Ca anii mei, se duc năvală, / Anii nu se-ntorc nicicând, / Ca cocorii primăvara. // Și fără să vrei te pomenești, / La margine de viață fugărită. / Și vezi, n-ai dovedit să o trăiești, / Dar anii îți vorbesc, că ai trăit-o”.