„Grădina de sticlă” – o dramă a memoriei, a identității și vindecării

Abstract

Recenzia prezintă spectacolul „Grădina de sticlă” după romanul cu același nume al Tatianei Țîbuleac. Pus în scena Teatrului Național „Mihai Eminescu” de regizorul Petru Hadârcă, spectacolul prezintă felul în care trauma, maternitatea, abandonul și dezrădăcinarea identitară se împletesc într-o poveste despre recuperarea sinelui. Spectacolul este apreciat pentru intensitatea trăirilor umane și pentru felul în care transformă memoria dureroasă într-un posibil început al vindecării.