DESPRE UN UNIVERS SINGULAR, AȘEZAT ÎN ORDINE ALFABETICĂ

Abstract

             Criticii noștri literari, recenzenții, cronicarii, redactorii, atunci cînd se apucă de analiza unei cărți mai noi sau mai vechi, de vreun autor neinițiat în „gașca intangibilă”, o fac, de regulă, din tot sufletul, temeinic, fără a ocoli și aspectele negative, tot felul de scăpări, inadvertențe și chiar bazaconii. Astfel, riscă a fi făcute praf și pulbere ditamai romane, cărți cu duioase povestiri sentimentale, plachete de versuri înțelese, de cele mai multe ori, numai de autorii înșiși și de unii prieteni apropiați ai acestora. Nu scapă de severitatea adeseori distructivă a criticilor-recenzenți nici eseurile, cărțile pentru copii, jurnalele intime sau de călătorie, publicistica documentară, ba chiar și unele categorii de scrieri paraștiințifice. Pe acest fundal, cu greu, dar putem găsi, totuși, un compartiment al activității editoriale care ori este mai menajat, ori trecut cu vederea. Ne referim la dicționare (enciclopedii, dicționare enciclopedice, ghiduri, îndreptare, îndrumare, vademecum-uri, „aide-mémoire” etc.). Or, cărțile din categoria „literatura de referință” devin acum tot mai numeroase, variate și nu există semne că numărul lor s-ar afla într-un declin oricît de relativ.