CITESC, DECI, EXIST!…

Abstract

            Doar parțial mi-a servit ca punct de plecare pentru acest articol dictonul lui René Descartes (15961650): Je pense, donc je suis, tot de el tradus și în latină, ca să devină mai cunoscută tocmai această versiune: Cogito, ergo sum. Deși cugetarea filozofului francez e un serios prilej de meditație, totuși, alte gînduri m-au determinat să înșir rîndurile ce urmează. Vorba e că, odată cu trecerea anilor, tot mai des mă întreb: ce?, cum?, unde?, cît? – citesc copiii și tinerii noștri, și mă refer acum la odrasle ale unor rude apropiate, prieteni, colegi, vecini, cunoștințe. Ca și pe alți concetățeni și colegi de breaslă, adeseori mă bate gîndul că această vastă categorie de cititori – copiii, adolescenții, tinerii – citesc mai puțin, dar, esențial, citesc haotic, fără a avea niște repere clare, din simplul motiv că nimeni nu le pune la dispoziție vreo închipuire de sistem, măcar, al lecturii.