Cea mai mare Mărie a muzicii lirice româneşti

Abstract

             Am citit recent o curioasă statistică: fiecare a 20-a româncă se numeşte Maria... Acest prenume, care In conştiinţa noastră este asimilat obligatoriu numelui Maicii Domnului, a devenit cu adevărat emblematic în muzica românească: Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Maria Drăgan, Maria Ciobanu, Maria Bieşu, Maria Dragomiroiu, Maria lliuţ, Maria Sarabaş... Şi, desigur, Maria Cebotari! Numai 39 de ani i-a hărăzit Domnul Măriei Cebotari, dar cîtă strălucire i-a asigurat într-o viaţă atît de scurtă şi dramatică! Pînă pe la finele anilor ’80 ai secolului trecut acest nume - Maria Cebotari, şi vocea ei de soprană fără seamăn, erau prezente numai în uzul melomanilor din Occident. Deşi atît la Chişinău, cît şi la Bucureşti, erau în viaţă încă mulţi oameni care o cunoscuseră “pe vine”, o auziseră şi o admiraseră, “pe viu”, aici nu se putea vorbi despre un nume atît de glorios al Basarabiei şi al întregii românimi. Numai de aceea pentru că ea cîntase în faimoase săli ale unor teatre de operă frecventate la timpul lor şi de căpeteniile naziste şi jucase în filme care plăceau şi acestor căpetenii, inclusiv în pelicula Odesa în flăcări, considerată ca o creaţie profund antisovietică.